Noul insecto - acaricid APACHE®. Neutralizează dăunătorii problemă din spațiile protejate

Analiștii economici se așteaptă ca segmentul spațiilor protejate, reper al horticulturii moderne și indicator de control al prosperității într-o comunitate, să își continue evoluția ascendentă în următorii ani. Încălzirea globală, în paralel cu gradul ridicat de urbanizare, avansul tehnologic și cererea în creștere pentru fructe și legume proaspete, au determinat Europa să devină cel mai important dezvoltator în acest domeniu, care, astăzi, acoperă mai mult de o treime din piața globală de profil (aproximativ 10 miliarde de euro).

Fermierii care apelează la tehnologia cultivării legumelor în spații protejate au avantajul că pot controla și regla intensitatea luminii, temperatura, umiditatea sau concentrația în dioxid de carbon. Acest mediu controlat, însă, este unul foarte favorabil dăunătorilor, care pot înregistra o înmulțire accelerată, manifestând un atac mult mai sever asupra plantelor decât cel din mediul exterior, mai ales că nu găsim aici  prădători naturali.

APACHE - Un nou produs, o nouă soluție

APACHE este un insecto-acaricid sub formă de concentrat emulsionabil (EC), care are la bază substanța activă abamectin. Prezintă mod dublu de acțiune, prin contact și prin ingestie, asupra formelor mobile ale muștei miniere a frunzelor (Liriomyza trifolii) și a acarienilor la mai multe specii de legume și căpșun în spații protejate.

APACHE are mișcare translaminară, motiv pentru care asigură controlul dăunătorilor atât la exteriorul frunzei (cazul acarienilor, care populează în special suprafața inferioară a acesteia), cât și la nivelul mezofilului (cazul larvelor muștei miniere). Substanța activă acționează asupra sistemului nervos al insectelor sau acarienilor, cărora le provoacă paralizie, dublată de inhibarea capacității de hrănire. Efectele sunt vizibile în scurt timp după aplicare (3-5 zile).

Despre musca minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza trifolii)

Printre insectele fitofage cele mai agresive la tomate și cucurbitacee, se evidențiază musca minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza trifolii), a cărei prezență în cultură se recunoaște după traiectoriile decolorate înguste, de tipul serpentinelor, pe care larva le formează în interiorul frunzei. În urma atacului, se constată blocarea fotosintezei, care conduce la distrugerea masei foliare și la scăderea producției de legume.

Sunt specialiști care susțin că, la un prag de dăunare de minimum 3 galerii pe o frunză, legumicultorii se pot aștepta la pierderi de producție. Pentru a înlătura această problemă, tratamentele cu APACHE sunt recomandate înaintea eclozării primelor ouă. Primul atac se produce, conform statisticilor, la începutul lunii aprilie.

Musca minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza trifolii) prezintă o durată de viață între 13 – 18 zile, cu mai multe generații pe an, fiind o insectă dependentă de căldură (pragul minim pentru depunerea ouălor este de 12 - 15°C, însă formele mobile rezistă și la 1 - 2°C mai puțin). Temperatura optimă, favorabilă insectei, este de 25°C; în aceste condiții ea traversează un ciclu complet de dezvoltare pe durata a 21 – 28 zile. La peste 30°C, mortalitatea în rândul larvelor este ridicată. Se suprapun frecvent mai multe generații ale dăunătorului într-un spațiu protejat.

Adultul este o muscă mică, ce măsoară sub 2 mm. Prezintă aripi transparente, cu deschiderea de până la 1,9 mm, cap galben și ochi roșii, picioare galbene, iar abdomenul și toracele sunt negre sau cenușii. Zborul ei este limitat, survolează distanțe scurte, iar răspândirea dăunătorului în sere și solarii se realizează prin intermediul răsadurilor infestate.

Femelele înțeapă frunza cu ovipozitorul, pentru a se hrăni sau pentru a-și depune ouăle în mezofil; preferă frunzele mature. Aproximativ 10% dintre leziunile provocate pe frunzele tomatelor sunt destinate depunerii pontei. Frunza atacată de musca adultă prezintă multiple împunsături ca de ac, de obicei la vârf sau pe margini. Aceste perforații pot fi porți de intrare pentru agenți patogeni sau bacterii. Neavând posibilitatea de a străpunge epiderma frunzei, masculul nu se poate hrăni cu țesut vegetal; din această cauză durata sa de viață este mult mai scurtă (2-3 zile).

Larvele eclozează după 3 - 4 zile de la depunerea pontei sub epidermă, la început sunt translucente, dar, pe măsură ce se dezvoltă, capătă culoarea galben sticlos. Larvele se hrănesc cu țesutul frunzei (mezofil), atacul prezentându-se sub forma unor galerii sinuoase. Urmele hrănirii larvelor se prezintă sub forma unor linii neregulate, decolorate, încâlcite, vizibile la suprafața frunzei.

Transformarea în adulți are loc prin împuparea larvei de stadiu 4 la mică adâncime în sol sau sub resturile vegetale de pe sol. Iernează pe sol, în resturile vegetale, permițând proliferarea speciei de la un sezon la altul.

Despre păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae)

Acești dăunători sunt dificil de observat cu ochiul liber, de aceea, prezența lor poate fi observată ajutorul lupei de mărire sau după simptomele specifice pe care atacul lor îl produce asupra plantelor. Este recomandată o monitorizare constantă a culturilor și intervenirea cu produse de protecția plantelor la primele semne ale prezenței dăunătorilor. Pragul economic de dăunare la care trebuie intervenit este cel de 3 forme mobile pe o frunză.

Adultul are dimensiuni microscopice, de aproximativ 0,4 mm lungime, de culoare maro, portocaliu, roșiatic, galben – verzui sau chiar translucent.

Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) traversează 5 stadii de-a lungul unui ciclu de viață: ou, larvă, două stadii de nimfă (protonimfă și deutonimfă) și adult. Durata unui ciclu de viață depinde foarte mult de temperatură, poate varia între 10 și 20 de zile. Condițiile optime sunt îndeplinite la o temperatură de 25°C, cu cât este mai cald de atât, cu atât circuitul evolutiv se scurtează (chiar și la 5 zile, după unii autori). În culturile din spațiile protejate păianjenul poate apărea pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă temperaturile depășesc pragul biologic de 10 grade Celsius. O singură femelă trăiește până la 28 de zile, timp în care depune până la 100 ouă. Hibernează ca adult în statul superficial al solului, în resturile vegetale sau pe ramurile pomilor din apropiere, de aceea monitorizarea trebuie efectuată permanent.

Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) înțeapă și extrage sucul celular, în special pe epiderma inferioară a frunzelor. Frunza capătă consistență pergamentoasă, cu pete clorotice care, în timp, se necrozează. Atunci când atacul se manifestă la nivelul organelor florale, petalele capătă aspect de ars. În cazuri avansate, se poate constata avortarea florilor și defolierea masivă, iar planta stagnează din dezvoltare.

APACHE în spații protejate. Modul de aplicare

Tratamentul trebuie efectuat atunci când există riscul de apariție a primelor larve (la musca minieră) sau a primilor aduți (la acarieni). Se recomandă maximum 3 tratamente pe sezon la tomate și vinete și maximum 2 tratamente pe sezon la castraveți, dovlecel, dovleac, pepene și căpșun.

Timpul de pauză de la ultimul tratament până la recoltare este de 3 zile pentru tomate, vinete, castraveți, dovlecel și căpșun, respectiv 5 zile pentru pepene galben, pepene verde și dovleac.

Dozele indicate sunt: 0,15 – 1 l/ha într-un volum de 300 – 1.000 l apă pentru tomate, cucurbitacee și căpșuni, respectiv 0,15 – 0,08 l/ha în 300 – 1.000 l apă pentru vinete.

APACHE poate fi integrat în programul de management al dăunătorilor și se poate utiliza împreună cu alte produse de protecție a plantelor, după efectuarea unui test de compatibilitate.

Produsul nu este selectiv cu polenizatorii, de aceea, tratamentele se vor efectua în perioadele de inactivitate ale acestora.